E primul semn că iarna s-a sfârșit,
Când zorii dimineții se ivesc
Cu vesel ciripit de păsărele,
Urându-i primăverii: "Bun venit!".
În fiecare zi când mă trezesc,
Aș vrea să pot cânta și eu ca ele,
De bucurie că m-ai mântuit,
Și-n mulțumiri aș vrea să izbucnesc,
Isuse, primăvara vieții mele!

Cu mii și mii de flori de orice fel
Pământu-n sărbătoare-ai îmbrăcat.
Ah, ce parfum dau crinii din câmpie,
Și cât e de frumos un ghiocel;
Cu ce delicatețe l-ai creat,
Reziliență-ascunsă-n gingășie!
Ajută-mă să îmi păstrez ca el
Veșmântul de un alb imaculat,
Ce mi l-ai dat prin har, Isuse, mie.

Chiar dacă anotimpurile vin,
Și unul după altul trec pe rând,
Păstrează-mi prospețimea primăverii;
Și cerul sufletului meu senin,
Și dragostea dintâi mereu arzând,
Să răspândesc mireasma învierii
Până Te-întorci, ca florile de crin.
O, Doamne, vino, vino mai curând,
Și adu anotimpul revederii!